Expoziţie de ipocrizie (februarie-martie):
Unii se trezesc să scrie despre studiul „ştiinţific” al unui fenomen religios important pentru cultura europeană fără să fii citit măcar două studii autorizate, iar acest lucru este unul deosebit de grav.
Se poate spune că revista care-i publică nu are în redacţie „specialişti”, îi lipsesc doar autorii de ocazie (sunt unii care scriu doar să se afle în treabă) pe care să-i publice.
Când textul cu pricina se vrea doar o reclamă la un număr al unei reviste într-o altă revistă, atunci conţinutul opiniilor ştiinţifice care trebuie emise despre subiectul în cauză păleşte în faţa mult mai importantei faceri de publicitate culturală (goală şi incultă) este mai mult decât jenant. Nu se poate vorbi de un autor la un asemenea nivel superficial, iar lucrul acesta trece dincolo de limita bunului simţ al lectorului avizat.
Dar este „normal” pentru oameni care se pricep la orice şi amestecă lucrurile fără să vadă adevărata miză a unui text sau a unei lecturi (de la Ricoeur, şi problemele grele ale hermeneuticii, trecând prin Gadamer, ăsta e şi mai complex, după lectura lui Jung, sau poate că nu – deoarece e greu totuşi să citeşti mai mult decât primeşti sarcina prin… sfaturi in-utile).
Poate că falsa naivitate vine împreună cu o dorinţă (ne)mascată de a face pe plac cuiva. Deci, prin asumarea unui risc care să compenseze crasa lipsă de lecturi inevitabile atunci când ai pretenţia de a te auto-propune în purtător de cuvânt al unui manifest sau altul.
Fenomenele religioase şi studiul lor trec de orice seminar (filosofico-hermeneutico-religios) pe care îl ţine unul sau altul…deoarece trebuie să fie tratate cu respect „ştiinţific” şi nu cu unul de gaşcă. Evitaţi pe viitor astfel de greşeli penibile, şi dacă se poate ipocrizia.
Filed under: Istoria Religiilor, Polemice | Tagged: fenomen religios, ipocrizie, Polemice, reviste
